ma intreb: ce se intampla cand dorul devine din ce in ce mai mare?

imi doresc o lume a mea, o lume in care totul sa fie perfect sau macar sa tinda spre perfectiune. nu suport sa mai vad oameni carora sa le placa "statul in mocirla"! nu mai pot rabda lipsa de bun simt, de cuviinta si ce sa mai spun despre lipsa de respect ...!!!
ma tot intreb de ce structura feminina e atat de lipsita de putere, atat de sensibila? de ce nu poate trai singura, de ce are nevoia de a simti afectiune, protectie, de ce? de ce? de ce?
vreau si eu un om, un singur om, care sa ma inteleaga....! de ce nu exista? oare nu imi e de folos? oare trebuie sa-i simt lipsa, ca atuni cand apare sa-l pretuiesc mai mult?!?!?
iarasi si iarasi de ce, de ce?
oare chiar o sa fiu fericita cand scap de acest chinuitor "de ce?" ?

de ce nu se gasesc locuri de munca pentru studenti?
de ce toata lumea incearca sa profite, fara a da o mana de ajutor?
oare chiar nu mai sunt oameni?
oare sunt eu atat de ciudata, incat nu ma pot integra in lumea aceasta???

zilele trecute am avut o experinta de viata in urma careia am constatat ca in lumea aceasta fiecare isi urmareste propriile interese, fara a mai tine cont si de cei din jur. Dintr-un colectiv de aproximativ 15-20 de oameni, doar doi-trei aveau inima in sens figurat, ceilalti erau parca de piatra... n-as fi crezut ca este chiar asa!
abia in astfel de situatii inveti sa te bucuri de o vorba buna sau ce sa mai zic de bucuria de a face o plimbare seara pe strada..., si inca de mai cate te poti bucura!...
daca cititi aceste randuri, va rog, sa nu fiti fara inima si sa-i ajutati si pe ceilalti, ca orice faci in viata nu poti inainta de unul singur, traim unii pentru altii si unii prin altii...!