zilele trecute am avut o experinta de viata in urma careia am constatat ca in lumea aceasta fiecare isi urmareste propriile interese, fara a mai tine cont si de cei din jur. Dintr-un colectiv de aproximativ 15-20 de oameni, doar doi-trei aveau inima in sens figurat, ceilalti erau parca de piatra... n-as fi crezut ca este chiar asa!
abia in astfel de situatii inveti sa te bucuri de o vorba buna sau ce sa mai zic de bucuria de a face o plimbare seara pe strada..., si inca de mai cate te poti bucura!...
daca cititi aceste randuri, va rog, sa nu fiti fara inima si sa-i ajutati si pe ceilalti, ca orice faci in viata nu poti inainta de unul singur, traim unii pentru altii si unii prin altii...!